^44:3Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.

^44:4Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,

^44:5Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte,

^44:6Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.

^44:7Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.

^44:8Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.

^44:9Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi.

^44:10Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta;

^44:11Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.

^44:12Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,

^44:13Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău.

^44:14Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului.

^44:15Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată.

^44:16Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie.

^44:17Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie

^44:18Aduce-se-vor în palatul Împăratului.

^44:19În locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pământul.

^44:20Pomeni-vor numele tău în tot neamul;

^44:21Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.

^45:1Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.

^45:2Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.

^45:3Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.

^45:4Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.

^45:5Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.

^45:6Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.

^45:7Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

^45:8Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.

^45:9Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.

^45:10Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.

^45:11Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

^46:1Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

^46:2Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.

^46:3Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;

^46:4Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.

^46:5Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.

^46:6Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.

^46:7Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.

^46:8Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.

^46:9Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

^47:1Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;

^47:2Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.

^47:3Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe ea.

^47:4Că iată împăraţii s-au adunat, strânsu-s-au împreună.

^47:5Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;

^47:6Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.

^47:7Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.

^47:8Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locaşului Tău.

^47:9După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.

^47:10Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecăţile Tale, Doamne.

^47:11Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre turnurile lui.

^47:12Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi palatele lui, ca să povestiţi neamului ce vine,

^47:13Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

^48:1Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:

^48:2Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul.

^48:3Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

^48:4Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.

^48:5Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?

^48:6Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.

^48:7Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,

^48:8Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,

^48:9Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.

^48:10Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor.

^48:11Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor.

^48:12Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

^48:13Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.

^48:14Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei.

^48:15Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

^48:16Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.

^48:17Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui.

^48:18Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.

^48:19Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine,

^48:20Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.

^48:21Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

^49:1Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul,

^49:2De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui.

^49:3Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea.

^49:4Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare.

^49:5Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său.

^49:6Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.

^49:7Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.

^49:8"Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi ţie, Israele!... Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.

^49:9Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.

^49:10Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi,

^49:11Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii.

^49:12Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este.

^49:13De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei.

^49:14Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi bea?

^49:15Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.

^49:16Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi".

^49:17Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?

^49:18Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.

^49:19De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.

^49:20Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug.

^49:21Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.

^49:22Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.

^49:23Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte.

^49:24Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea".

^50:1Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

^50:2Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.

^50:3Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.

^50:4Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

^50:5Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.

^50:6Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.

^50:7Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.

^50:8Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

^50:9Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.

^50:10Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.

^50:11Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

^50:12Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

^50:13Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.

^50:14Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.

^50:15Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

^50:16Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

^50:17Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

^50:18Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

^50:19Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

^50:20Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

^51:1Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug.

^51:2Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.

^51:3Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!

^51:4Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din pământul celor vii.

^51:5Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi vor zice: "Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,

^51:6Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa".

^51:7Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului.

^51:8Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aştepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioşilor Tăi.

^52:1Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!"

^52:2Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.

^52:3Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.

^52:4Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.

^52:5Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,

^52:6Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică,

^52:7Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.

^52:8Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucurase-va Iacob şi se va veseli Israel.

^53:1Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.

^53:2Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!

^53:3Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.

^53:4Dar iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinul sufletului meu.

^53:5Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.

^53:6De bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,

^53:7Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

^54:1Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.

^54:2Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului.

^54:3Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmăşit.

^54:4Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine;

^54:5Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul.

^54:6Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?

^54:7Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu.

^54:8Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor.

^54:9Nimiceşte-i, Doamne şi împarte limbile lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.

^54:10Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate;

^54:11Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug.

^54:12Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat;

^54:13Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el.

^54:14Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu,

^54:15Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând!

^54:16Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii,

^54:17Căci vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor.

^54:18Iar eu, către Dumnezeu am strigat, şi Domnul m-a auzit pe mine.

^54:19Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti, şi va auzi glasul meu.

^54:20Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea.

^54:21Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.

^54:22Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile împotriva aliaţilor lor,

^54:23Întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor;

^54:24Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi.

^54:25Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.

^54:26Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.

^54:27Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

^55:1Mântuieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.

^55:2Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime.

^55:3Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.

^55:4În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?

^55:5Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.

^55:6Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu.

^55:7Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.

^55:8Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta.

^55:9Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu.

^55:10În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;

^55:11În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?

^55:12În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale,

^55:13Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

^56:1Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu

^56:2Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.

^56:3Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.

^56:4Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.

^56:5Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.

^56:6Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită.

^56:7Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

^56:8Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;

^56:9Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.

^56:10Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta.

^56:11Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

^56:12Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,

^56:13Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.

^56:14Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

^57:1De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor.

^57:2Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.

^57:3Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.

^57:4Mânia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,

^57:5Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.

^57:6Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.

^57:7De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi.

^57:8Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele.

^57:9Înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mânie îi va înghiţi pe ei.

^57:10Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.

^57:11Şi va zice omul: "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată!

^58:1Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă.

^58:2Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sânge mă izbăveşte.

^58:3Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari.

^58:4Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine;

^58:5Scoală-Te, întru întâmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,

^58:6Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toii cei ce lucrează fărădelegea.

^58:7Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.

^58:8Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit?

^58:9Şi Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.

^58:10Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;

^58:11Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea duşmanilor mei.

^58:12Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;

^58:13Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.

^58:14Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea.

^58:15Nimiceşte-i, întru mânia Ta nimiceşte-i, ca să nu mai fie!

^58:16Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte pe Iacob şi marginile pământului.

^58:17Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.

^58:18Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.

^58:19Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta.

^58:20Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu.

^58:21Ajutorul meu eşti, ţie-Ţi voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.

^59:1Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.

^59:2Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.

^59:3Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.

^59:4Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;

^59:5Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.

^59:6Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.

^59:7Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,

^59:8Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.

^59:9Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".

^59:10Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?

^59:11Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?

^59:12Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.

^59:13Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.

^60:1Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!

^60:2De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.

^60:3Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului.

^60:4Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,

^60:5Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău.

^60:6Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.

^60:7Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi.

^60:8Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

^61:1Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;

^61:2Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.

^61:3Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!

^61:4S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.

^61:5Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;

^61:6Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.

^61:7În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.

^61:8Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.

^61:9Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.

^61:10Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.

^61:11O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

^62:1Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă.

^62:2Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,

^62:3În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.

^62:4Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.

^62:5Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele.

^62:6Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

^62:7De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu

^62:8Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

^62:9Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.

^62:10Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

^63:1Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu.

^63:2Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,

^63:3Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat.

^63:4Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.

^63:5Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"

^63:6Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau,

^63:7Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui.

^63:8Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.

^63:9Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul.

^63:10Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles.

^63:11Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.

^64:1Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie ţi se va împlini făgăduinţa în Ierusalim.

^64:2Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.

^64:3Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile noastre Tu le vei curăţi.

^64:4Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale.

^64:5Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este locaşul Tău, minunat în dreptate.

^64:6Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe;

^64:7Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării şi vuietul valurilor ei.

^64:8Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli.

^64:9Cercetat-ai pământul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit;

^64:10Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta.

^64:11Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.

^64:12Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase.

^64:13Îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge.

^64:14Îmbrăcatu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi grâul; vor striga şi vor cânta.

^65:1Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul. Cântaţi numele Lui; daţi slavă laudei Lui.

^65:2Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi.

^65:3Tot pământul să se închine Ţie şi să cânte ţie, să cânte numelui Tău.

^65:4Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor.

^65:5Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,

^65:6De Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc, să nu se înalţe întru sine.

^65:7Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă glasul laudei Lui,

^65:8Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele.

^65:9Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul.

^65:10Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru;

^65:11Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă.

^65:12Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi ţie făgăduinţele mele,

^65:13Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul meu.

^65:14Arderi de tot grase voi aduce ţie, cu tămâie şi berbeci; Îţi voi jertfi boi şi ţapi.

^65:15Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu.

^65:16Către Dânsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura mea.

^65:17Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul.

^65:18Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele.

^65:19Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine.

^66:1Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează fa?a Ta spre noi şi ne miluieşte!

^66:2Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.

^66:3Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!

^66:4Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povătui.

^66:5Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său.

^66:6Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.

^67:1Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

^67:2Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,

^67:3Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.

^67:4Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,

^67:5Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor.

^67:6Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă,

^67:7Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte.

^67:8Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu,

^67:9Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel.

^67:10Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.

^67:11Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.

^67:12Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă.

^67:13Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile.

^67:14Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul.

^67:15Când Împăratul Cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon.

^67:16Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.

^67:17Pentru ce, munţi cu piscuri, pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit?

^67:18Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfânt.

^67:19Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască.

^67:20Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre.

^67:21Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii.

^67:22Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor.

^67:23Zis-a Domnul: "Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării,

^67:24Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi.

^67:25Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt:

^67:26Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane şi zicând:

^67:27În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!

^67:28Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau:

^67:29"Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă.

^67:30Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, Îţi vor aduce împăraţii daruri.

^67:31Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul.

^67:32Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie". Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând:

^67:33"Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului.

^67:34Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.

^67:35Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori.

^67:36Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu".

^68:1Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

^68:2Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;

^68:3Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.

^68:4Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.

^68:5Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.

^68:6Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.

^68:7Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.

^68:8Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.

^68:9Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.

^68:10Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,

^68:11Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

^68:12Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.

^68:13Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.

^68:14Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.

^68:15Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.

^68:16Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.

^68:17Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,

^68:18Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.

^68:19Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.

^68:20Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.

^68:21Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,

^68:22Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;

^68:23Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,

^68:24Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.

^68:25Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.

^68:26Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;

^68:27Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;

^68:28Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;

^68:29Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;

^68:30Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.

^68:31Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;

^68:32Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.

^68:33Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!

^68:34Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;

^68:35Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.

^68:36Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!

^68:37Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.

^68:38Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.

^68:39Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;

^68:40Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.

^69:1Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!

^69:2Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;

^69:3Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;

^69:4Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!"

^69:5Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"

^69:6Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!

^69:7Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!

^70:1Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.

^70:2Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.

^70:3Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,

^70:4Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.

^70:5Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,

^70:6Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.

^70:7Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.

^70:8Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.

^70:9Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.

^70:10Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.

^70:11Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,

^70:12Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.

^70:13Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!

^70:14Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.

^70:15Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.

^70:16Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.

^70:17Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.

^70:18Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.

^70:19Până la bătrâneţe şi cărunteţe,

^70:20Dumnezeule, să nu mă părăseşti,

^70:21Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,

^70:22Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?

^70:23Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.

^70:24Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.

^70:25Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.

^70:26Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit.

^70:27Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

^71:1Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului,

^71:2Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate şi pe săracii Tăi cu judecată.

^71:3Să aducă munţii pace poporului Tău şi dealurile dreptate.

^71:4Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor.

^71:5Şi se vor teme de Tine cât va fi soarele şi cât va fi luna din neam în neam.

^71:6Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ.

^71:7Răsări-va în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii, cât va fi luna.

^71:8Şi va domni de la o mare până la alta şi de la râu până la marginile lumii.

^71:9Înaintea lui vor îngenunchia etiopienii şi vrăjmaşii lui ţărâna vor linge.

^71:10Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce.

^71:11Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui.

^71:12Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic şi pe sărmanul care n-avea ajutor.

^71:13Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mântui;

^71:14De camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi numele lor înaintea lui.

^71:15Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el.

^71:16Fi-va belşug de pâine pe pământ până-n vârful munţilor; pomii roditori se vor înălţa ca cedrii Libanului; şi vor înflori cei din cetate ca iarba pământului.

^71:17Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui.

^71:18Se vor binecuvânta întru el toate seminţiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el.

^71:19Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni.

^71:20Binecuvântat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului.

^71:21Tot pământul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.

^72:1Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.

^72:2Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.

^72:3Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.

^72:4Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.

^72:5De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.

^72:6Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.

^72:7Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.

^72:8Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.

^72:9Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.

^72:10Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune

^72:11Şi zice: "Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?

^72:12Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi".

^72:13Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,

^72:14Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă".

^72:15Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.

^72:16Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.

^72:17Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:

^72:18Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.

^72:19Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.

^72:20Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.

^72:21De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.

^72:22Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.

^72:23Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.

^72:24Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?

^72:25Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.

^72:26Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.

^72:27Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

^73:1Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.

^73:2Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început.

^73:3Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.

^73:4Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău.

^73:5Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;

^73:6Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.

^73:7Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.

^73:8Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.

^73:9Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ".

^73:10Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte.

^73:11Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit?

^73:12Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit?

^73:13Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.

^73:14Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;

^73:15Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.

^73:16Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.

^73:17A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele.

^73:18Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit.

^73:19Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.

^73:20Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi până în sfârşit.

^73:21Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pământului de locuinţele fărădelegilor.

^73:22Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul şă laude numele Tău.

^73:23Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte.

^73:24Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

^74:1Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema numele Tău.

^74:2Voi spune toate minunile Tale. "Când va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca.

^74:3Cutremuratu-s-a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe el; Eu am întărit stâlpii lui".

^74:4Şi am zis celor fără de lege: "Nu faceţi fărădelege!" şi păcătoşilor: "Nu înălţaţi fruntea!

^74:5Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu".

^74:6Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul;

^74:7Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă.

^74:8Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pământului.

^74:9Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacob.

^74:10Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa fruntea dreptului.

^75:1Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.

^75:2Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui în Sion.

^75:3Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul.

^75:4Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici.

^75:5Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit mâinile.

^75:6De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreţii pe cai.

^75:7Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mâniei Tale?

^75:8Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut şi s-a liniştit,

^75:9Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toţi blânzii pământului.

^75:10Că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui.

^75:11Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru. Toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri

^75:12Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoşător împăraţilor pământului.

^76:1Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.

^76:2în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.

^76:3Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.

^76:4Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.

^76:5Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;

^76:6Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând:

^76:7Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine?

^76:8Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?

^76:9Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?

^76:10Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

^76:11Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.

^76:12Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.

^76:13Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!

^76:14Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.

^76:15Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.

^76:16Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.

^76:17Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.

^76:18În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.

^76:19Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.

^77:1Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele.

^77:2Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,

^77:3Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat.

^77:4Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,

^77:5Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.

^77:6Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel.

^77:7Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,

^77:8Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor,

^77:9Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,

^77:10Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit,

^77:11Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.

^77:12Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.

^77:13N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au v rut să umble.

^77:14Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor,

^77:15Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.

^77:16Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;

^77:17Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc;

^77:18Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă.

^77:19Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri.

^77:20Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.

^77:21Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.

^77:22Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"

^77:23- Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă.

^77:24Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?

^77:25Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.

^77:26Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.

^77:27Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis

^77:28Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor.

^77:29Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.

^77:30Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.

^77:31Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare.

^77:32Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.

^77:33Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o.

^77:34Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor,

^77:35Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.

^77:36Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.

^77:37Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă.

^77:38Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu.

^77:39Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.

^77:40Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit.

^77:41În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.

^77:42Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici.

^77:43Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui.

^77:44Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.

^77:45De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?

^77:46Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.

^77:47Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.

^77:48Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos:

^77:49El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea.

^77:50El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe ei.

^77:51Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor.

^77:52Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.

^77:53Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.

^77:54Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.

^77:55Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.

^77:56Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.

^77:57Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-ţa dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.

^77:58Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.

^77:59Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.

^77:60Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire;

^77:61Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.

^77:62Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.

^77:63Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.

^77:64Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au întărâtat pe El.

^77:65Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe Israel.

^77:66A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni.

^77:67Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile vrăjmaşului.

^77:68Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama.

^77:69Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.

^77:70Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge.

^77:71Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,

^77:72Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.

^77:73Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;

^77:74Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.

^77:75Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.

^77:76Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor.

^77:77De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.

^77:78Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.

^78:1Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pângărit-au locaşul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.

^78:2Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.

^78:3Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape.

^78:4Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru.

^78:5Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârşit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?

^78:6Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care n-au chemat numele Tău.

^78:7Că au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit.

^78:8Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.

^78:9Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăveşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.

^78:10Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noştri,

^78:11Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecaţi.

^78:12După măreţia braţului Tău, păzeşte pe fiii celor omorâţi.

^78:13Răsplăteşte vecinilor noştri de şapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.

^78:14Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, mărturisi-ne-vom ţie, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

^79:1Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif,

^79:2Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manase.

^79:3Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi.

^79:4Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom mântui!

^79:5Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi?

^79:6Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi şi ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?

^79:7Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit pe noi.

^79:8Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.

^79:9Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri şi ai răsădit-o pe ea.

^79:10Cale ai făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinile ei şi s-a umplut pământul.

^79:11Umbra ei şi mlădiţele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.

^79:12Întins-a viţele ei până la mare şi până la râu lăstarele ei.

^79:13Pentru ce ai dărâmat gardul ei şi o culeg pe ea toţi cei ce trec pe cale?

^79:14A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea.

^79:15Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta,

^79:16Şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe fiul omului pe care l-ai întărit ţie.

^79:17Arsă a fost în foc şi smulsă, dar de cercetarea feţei Tale ei vor pieri.

^79:18Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste fiul omului pe care l-ai întărit ţie.

^79:19Şi nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viaţă şi numele Tău vom chema.

^79:20Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.

^80:1Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigaţi Dumnezeului lui Iacob!

^80:2Cântaţi psalmi şi bateţi din timpane; cântaţi dulce din psaltire şi din alăută!

^80:3Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre!

^80:4Că poruncă pentru Israel este şi orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieşit din pământul Egiptului, şi a auzit limba pe care n-o ştia:

^80:5"Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coşuri.

^80:6Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii şi te-am cercat la apa certării.

^80:7Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi mărturisi ţie, Israele: De Mă vei asculta pe Mine,

^80:8Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin,

^80:9Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului. Deschide gura şi o voi umple pe ea.

^80:10Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la Mine.

^80:11Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers după cugetele lor.

^80:12De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele,

^80:13I-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor.

^80:14Vrăjmaşii Domnului L-au minţit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac.

^80:15Că Domnul i-a hrănit pe ei din griul cel mai ales şi cu miere din stâncă i-a săturat pe ei".

^81:1Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.

^81:2Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?

^81:3Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.

^81:4Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.

^81:5Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.

^81:6Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".

^81:7Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.

^81:8Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.

^82:1Dumnezeule, cine se va asemăna ţie? Să nu taci, nici să Te linişteşti, Dumnezeule!

^82:2Că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te urăsc au ridicat capul.

^82:3Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit împotriva sfinţilor Tăi.

^82:4Zis-au: "Veniţi să-i pierdem pe ei dintre neamuri şi să nu se mai pomenească numele lui Israel".

^82:5Că s-au sfătuit într-un gând împotriva lui. Împotriva Ta legământ au făcut:

^82:6Locaşurile Idumeilor şi Ismaelitenii, Moabul şi Agarenii,

^82:7Gheval şi Amon şi Amalic şi cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.

^82:8Că şi Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot.

^82:9Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisara şi ca lui Iavin, la râul Chişon.

^82:10Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ.

^82:11Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv şi Zev şi Zevel şi Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: "Să moştenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu".

^82:12Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în faţa vântului,

^82:13Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munţii,

^82:14Aşa alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta.

^82:15Umple feţele lor de ocară şi vor căuta faţa Ta, Doamne.

^82:16Să se ruşineze şi să se tulbure în veacul veacului şi să fie înfruntaţi şi să piară.

^82:17şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pământul.