Скрыть
Псалом 55 
55:2
55:3
55:4
55:6
55:7
55:8
55:9
55:11
55:13
55:14
Псалом 56 
56:3
56:13
56:14
56:15
Псалом 57 
57:2
Псалом 58 
58:2
58:3
58:7
58:11
58:12
58:15
58:17
58:18
58:19
58:20
58:21
58:22
Псалом 59 
59:6
59:7
59:9
59:11
59:13
Псалом 60 
60:6
Псалом 61 
61:6
61:8
61:12
Псалом 62 
62:4
62:5
62:6
62:11
Псалом 63 
63:2
63:3
63:5
63:8
63:12
55:1Mântuieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.
55:2Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime.
55:3Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
55:4În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
55:5Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
55:6Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu.
55:7Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
55:8Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta.
55:9Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu.
55:10În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
55:11În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
55:12În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale,
55:13Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
56:1Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu
56:2Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
56:3Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
56:4Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
56:5Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
56:6Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită.
56:7Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
56:8Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;
56:9Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.
56:10Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta.
56:11Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
56:12Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
56:13Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.
56:14Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
57:1De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor.
57:2Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.
57:3Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.
57:4Mânia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,
57:5Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.
57:6Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
57:7De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi.
57:8Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele.
57:9Înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mânie îi va înghiţi pe ei.
57:10Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.
57:11Şi va zice omul: "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată!
58:1Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă.
58:2Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sânge mă izbăveşte.
58:3Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari.
58:4Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine;
58:5Scoală-Te, întru întâmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
58:6Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toii cei ce lucrează fărădelegea.
58:7Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.
58:8Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit?
58:9Şi Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.
58:10Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;
58:11Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea duşmanilor mei.
58:12Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;
58:13Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.
58:14Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea.
58:15Nimiceşte-i, întru mânia Ta nimiceşte-i, ca să nu mai fie!
58:16Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte pe Iacob şi marginile pământului.
58:17Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.
58:18Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.
58:19Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta.
58:20Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu.
58:21Ajutorul meu eşti, ţie-Ţi voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.
59:1Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.
59:2Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
59:3Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.
59:4Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;
59:5Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.
59:6Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.
59:7Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,
59:8Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
59:9Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
59:10Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?
59:11Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?
59:12Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.
59:13Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.
60:1Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
60:2De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.
60:3Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului.
60:4Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
60:5Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău.
60:6Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.
60:7Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi.
60:8Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.
61:1Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
61:2Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
61:3Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
61:4S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
61:5Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
61:6Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
61:7În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
61:8Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
61:9Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
61:10Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
61:11O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.
62:1Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă.
62:2Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,
62:3În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.
62:4Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.
62:5Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele.
62:6Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
62:7De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
62:8Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
62:9Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.
62:10Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
63:1Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu.
63:2Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,
63:3Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat.
63:4Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
63:5Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"
63:6Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau,
63:7Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui.
63:8Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
63:9Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul.
63:10Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles.
63:11Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.
Толкования стиха Скопировать ссылку Скопировать текст Добавить в избранное
Библ. энциклопедия Библейский словарь Словарь библ. образов Практическая симфония
Цитата из Библии каждое утро
TG: t.me/azbible
Viber: vb.me/azbible