Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.

Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

^72:1Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.

^72:2Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.

^72:3Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.

^72:4Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.

^72:5De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.

^72:6Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.

^72:7Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.

^72:8Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.

^72:9Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.

^72:10Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune

^72:11Şi zice: "Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?

^72:12Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi".

^72:13Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,

^72:14Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă".

^72:15Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.

^72:16Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.

^72:17Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:

^72:18Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.

^72:19Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.

^72:20Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.

^72:21De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.

^72:22Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.

^72:23Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.

^72:24Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?

^72:25Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.

^72:26Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.

^72:27Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.