Азбука веры » Biblie » Psalmi » Кафизма 14

Кафизма 14

Толкования

Толкования главы

Псалом 101

101:2

см.:Пс.142:1;

101:3

см.:Пс.12:2;Пс.43:25;

101:4

см.:Притч.17:22;

101:5

см.:Пс.108:22;

101:6

101:7

см.:Втор.14:17;

101:8

101:9

101:10

см.:Иов.3:24;

101:11

101:12

см.:Иов.8:9;Иов.14:1-2;

101:13

101:14

см.:Пс.50:20;Иер.29:10;

101:15

101:16

101:17

см.:Ис.14:32;

101:18

101:19

101:20

см.:Пс.78:11;

см.:Ис.62:6;

см.:Зах.8:21;

см.:Пс.88:46;

см.:Иов.21:21;

см.:Евр.1:10;

см.:Ис.51:6;Мф.24:35;

101:28

см.:Иов.36:26;Пс.80:3;Мал.3:6;

101:29

101:30

Псалом 102

102:1

см.:Пс.103:1;

102:2

102:3

см.:Пс.29:3;2Пар.30:20;

102:4

см.:Иов.33:24;

102:5

см.:Пс.5:13;

102:6

см.:Пс.98:4;

102:7

102:8

см.:Чис.14:18;Неем.9:17;

102:9

см.:Ис.57:16;

102:10

102:11

102:12

102:13

102:14

см.:Ис.40:6;

см.:Иов.7:10;

см.:Пс.24:6;

см.:Втор.7:9;Пс.30:2;

102:19

см.:Пс.9:8;

102:20

см.:Дан.7:10;

102:21

см.:Еф.3:10;Кол.1:16;

102:22

Псалом 103

см.:Пс.102:1:22;

см.:Быт.1:3:6:8;

см.:Быт.1:7;

см.:Евр.1:7;

103:5

103:6

103:7

см.:Иов.37:5;

103:8

103:9

см.:Иов.38:10-11;

103:10

см.:Пс.73:15;Втор.11:11;Иов.5:10;

103:11

103:12

103:13

103:14

см.:Пс.146:8;

103:15

см.:Суд.9:13;Сир.40:20;

103:16

103:17

103:18

103:19

103:20

см.:Быт.1:16;

103:21

см.:Пс.146:9;Ис.31:4;

103:22

см.:Иов.37:8;

103:23

см.:Пс.32:5;Пс.91:6;

см.:Сир.43:27;

см.:Иов.40:20;

см.:Пс.144:15;

см.:Притч.6:8;

см.:Иов.12:10;Дан.5:23;

103:30

см.:Иов.33:4;

103:31

103:32

см.:Пс.143:5;

103:33

см.:Пс.33:2;

103:34

103:35

см.:Пс.102:1;

103:36

Слава:

Псалом 104

104:1

см.:1Пар.16:8;Ис.12:4;

104:2

см.:Пс.70:17;

104:3

см.:Пс.33:4;

104:4

104:5

104:6

104:7

104:8

см.:Деян.7:5;Исх.2:24;

104:9

см.:Быт.17:2;Быт.26:3;Лк.1:73;Евр.6:13;

104:10

см.:Быт.13:15;

104:11

104:12

104:13

см.:Быт.13:8;Евр.11:8;

см.:Быт.12:17;

см.:1Пар.16:22;

см.:Быт.41:57;

см.:Быт.37:28;

см.:Быт.39:20;

104:19

104:20

см.:Быт.41:14;

104:21

см.:Деян.7:10;

104:22

104:23

см.:Быт.46:6;

104:24

см.:Исх.1:7;Деян.7:17;

см.:Исх.1:14;

см.:Исх.3:10;

см.:Исх.7:10;

см.:Исх.10:22;

см.:Исх.7:20;Пс.77:44;

104:30

см.:Исх.8:6;

104:31

см.:Исх.8:17;Пс.77:45;

104:32

см.:Исх.9:23;

104:33

см.:Исх.9:25;Пс.77:47;

104:34

см.:Исх.10:13-14;Пс.77:46;

104:35

104:36

см.:Исх.12:29;Пс.77:51;

104:37

см.:Исх.12:35;

104:38

см.:Исх.12:33;

104:39

см.:Исх.13:21;Пс.77:14;

104:40

см.:Исх.16:13;

104:41

см.:Исх.17:6;Чис.20:11;Пс.77:16;Прем.11:4;1Кор.10:4;

104:42

см.:Быт.22:16;

104:43

см.:Нав.3:1;

104:44

Слава:

Румынский

Языки

^101:1Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!

^101:2Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!

^101:3În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!

^101:4Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.

^101:5Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.

^101:6De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.

^101:7Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.

^101:8Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.

^101:9Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.

^101:10Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,

^101:11Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.

^101:12Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.

^101:13Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.

^101:14Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.

^101:15Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.

^101:16şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.

^101:17Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.

^101:18Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.

^101:19Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;

^101:20Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,

^101:21Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,

^101:22Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,

^101:23Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.

^101:24Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.

^101:25Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.

^101:26Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.

^101:27Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.

^101:28Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.

^101:29Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

^102:1Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

^102:2Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.

^102:3Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

^102:4Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;

^102:5Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

^102:6Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

^102:7Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

^102:8Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

^102:9Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.

^102:10Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

^102:11Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.

^102:12Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

^102:13În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;

^102:14Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.

^102:15Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.

^102:16Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.

^102:17Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

^102:18Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui

^102:19Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.

^102:20Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

^102:21Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

^102:22Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

^103:1Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

^103:2Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;

^103:3Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;

^103:4Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;

^103:5Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;

^103:6Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.

^103:7Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.

^103:8De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.

^103:9Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.

^103:10Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

^103:11Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;

^103:12Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.

^103:13Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.

^103:14Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.

^103:15Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;

^103:16Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;

^103:17Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.

^103:18Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.

^103:19Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.

^103:20Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.

^103:21Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;

^103:22Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.

^103:23Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.

^103:24Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.

^103:25Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.

^103:26Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.

^103:27Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.

^103:28Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

^103:29Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;

^103:30Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.

^103:31Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.

^103:32Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

^103:33Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.

^103:34Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.

^103:35Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.

^103:36Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

^104:1Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri lucrurile Lui.

^104:2Cântaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui.

^104:3Lăudaţi-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul.

^104:4Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi fala Lui, pururea.

^104:5Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui.

^104:6Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii Lui.

^104:7Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecăţile Lui.

^104:8Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri,

^104:9Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul Său lui Isaac.

^104:10Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel legătură veşnică,

^104:11Zicând: "Ţie îţi voi da pământul Canaan, partea moştenirii tale".

^104:12Atunci când erau ei puţini la număr şi străini în pământul lor

^104:13Şi au trecut de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor,

^104:14N-a lăsat om să le facă strâmbătate şi a certat pentru ei pe împăraţi, zicându-le:

^104:15"Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi împotriva profeţilor Mei".

^104:16Şi a chemat foamete pe pământ şi a sfărâmat paiul de grâu.

^104:17Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.

^104:18Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.

^104:19Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el.

^104:20Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui,

^104:21Ca să înveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuşi şi pe bătrânii lui să-i înţelepţească.

^104:22Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în pământul lui Ham.

^104:23Şi a înmulţit pe poporul lui foarte şi l-a întărit pe el mai mult decât pe vrăjmaşii lui.

^104:24Întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva robilor Săi.

^104:25Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales.

^104:26Pus-a în ei cuvintele semnelor şi minunilor Lui în pământul lui Ham.

^104:27Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui;

^104:28Prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor;

^104:29Scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.

^104:30Zis-a şi a venit muscă câinească şi mulţime de muşte în toate hotarele lor.

^104:31Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pământul lor;

^104:32Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărâmat pomii hotarelor lor.

^104:33Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr.

^104:34Şi a mâncat toată iarba în pământul lor şi a mâncat rodul pământului lor,

^104:35Şi a bătut pe toţi întâi-născuţii din pământul lor, pârga întregii lor osteneli.

^104:36Şi i-a scos pe ei cu argint şi cu aur şi nu era în seminţiile lor bolnav.

^104:37Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi cuprinsese.

^104:38Întins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze noaptea.

^104:39Cerut-au şi au venit prepeliţe şi cu pâine cerească i-a săturat pe ei.

^104:40Despicat-a piatră şi au curs ape şi au curs râuri în pământ fără de apă.

^104:41Că şi-a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.

^104:42Şi a scos pe poporul Său, întru bucurie şi pe cei aleşi ai Săi, întru veselie.

^104:43Şi le-a dat lor ţările neamurilor şi ostenelile popoarelor au moştenit,

^104:44Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.