Восхититель
Qui suaviter animos permulcet, ad se rapit. Восхитительный suavissimus; mirifice blandiens. B. пение cantus suavissimus. B. красноречиe, eloquentia omnium animos permovens; incredibilis vis eloquentiæ. – Восхищаю auferre, abripere, surripere. Восхитила смерть, fatum abstulit. 2) Eripere ex; servare ab. 3) Capere, oblectare; suavissime afficere; ad se rapere, convertere. Этот проповедник восхищает своих слушателей, hic concionator suavissime afficit auditores. Эта красота восхищает в высокой степени, est forma adeo venusta, ut nihil supra. Это пение восхищает меня, hiс cantus aures et animum suavissime permulcet. Эти прекрасные вещи восхищают взор, species harum rerum pulcherrimarum mirifice blandiuntur осulis; jucundissime pascunt oculos. Вы меня этим известием восхитили nuntius a te acceptus incredibili perfudit me voluptate. Восхищаюсь, auferri, abripi. Быть восхищенному смертью, fato auferri. 4) Suavissime affici, deliniri, permulceri. Восхищаюсь, смотря на красоту природы, adspectus eximiæ pulchritudinis rerum naturæ maximam mihi admirationem movet. 5) Gaudio exultare, lætitia efferre. Слыша о вашем благополучии, восхищаюсь, cum accepissem, te fortuna uti, lætitia efferor.