Возносительное местоимениe
Pronomen relativum. – Возносливо, superbe, insolenter. Вести себя в., insolenter se gerere; superbum или arrogantem esse. Возносливость, superbia, insolentia, fastus. Возносливый, superbus, insolens, arrogans, inflatus, fastidiosus. – Возношение, elatio. 2) Laudatio, prædicatio, celebratio. 3) Superbia, arrogantia, fastus. – Возношу, tollere, attollere, erigere. 4) Laudare, prædicare, celebrare. Возносить покровителя своего похвалами, beneficiorum auctorem efferre laudibus. b) Conspicuum dignitate reddere. 5) Возносить глас, vocem tollere; vocem intendere. Вознести плач, (sl.) – effuse, liberius flere – Возношусь, sursum tolli, adtolli, erigi, evolare. Твоим ли повелением возносится орел? tuo ne jussu evolat, attollitur aquila? 6) Evehi, provehi, promoreri. 7) Se efferre; efferri; intumescere. Разумный человек в счастьи не возносится, а в несчастьи не унывает, sapiens (prudens, sapientia præditus) in rebus secundis non intumescit, in adversis non despondet animum.