Возношу
Tollere, adtollere, erigere, efferre. 2) Tollere, verbis или laudibus efferre, prædicare. Возносить Господа, prædicare Dominum. Возносить покровителя своего похвалами, beneficiorum auctorem laudibus efferre. 3) Producere (из неизвестности); evebere, provebere, prоmоvere; tollere. Прeмудрость возносить своих сынов, sapientia promovet suos filios. Возносить глас, (sl.), vocem tollere; vocem intendere; vox ascendit. Вознести плач, (sl.), lacrimas plurimas effundere; multo fletu prosequi. Возношусь, surgere, assurgere, exsurgere, se tollere. Орел возносится, aquila in sublime evolat. 4) Polentem, clarum fiori. 5) Se efferre, efferri; intumescere; animus se tollit. Возноситься в счастии, rerum prosperitate ad vanitatem uti; secundis rebus intumescere. Возноситься о премудрости, (sl.), sapientia efferri. Разумный человек в счастии не возносится, prudens, sapiens secundis rebus non into mescit.